Versetul acesta marchează o schimbare netă a tonului lui Petru. După ce i-a acuzat pe bărbaţii Israelului de moartea lui Isus Cristos, acum el îi numeşte fraţi iudei, admiţând că au procedat aşa din neştiinţă şi îndemnându-i să se pocăiască şi să fie convertiţi.
La prima vedere pare a fi o contradicţie în afirmaţia lui Petru că iudeii L-au răstignit pe Domnul din neştiinţă. Oare nu venise El cu toate acreditările prin care a demonstrat că este Mesia? Nu săvârşise El minunile extraordinare în mijlocul lor? Nu se înfuriaseră ei când L-au auzit că Se pretinde egal cu Dumnezeu? Ba da, toate acestea sunt adevărate. Şi totuşi ei erau în necunoştinţă cu privire la faptul că Isus Cristos este Dumnezeu întrupat. Ei se aşteptau ca Mesia să vină într-o cu totul altă manieră - nu cu smerenie; ci ca un puternic izbăvitor militar. Prin urmare, pe Isus L-au privit ca pe un impostor. Ei nu ştiau că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu şi au crezut probabil că-I fac un serviciu lui Dumnezeu omorându-L pe Isus. Exact asta a spus Mântuitorul însuşi la răstignirea Sa, „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac" (Luca 23:34) iar Pavel scrie mai târziu: „pe care dacă ar fi cunoscut-o (fruntaşii veacului acestuia), n-ar fi răstignit pe Domnul slavei" (1Corinteni 2:8).
Toate acestea au fost rânduite pentru a-i asigura pe bărbaţii Israelului că păcatul lor, deşi mare, era supus iertării lui Dumnezeu.