După ce au mâncat, au uşurat greutatea corăbiei, aruncând grâul în mare. Uscatul era pe aproape, dar ei nu-şi dădeau seama de acest lucru. S-a luat decizia să manevreze corabia în aşa fel încât aceasta să pătrundă, prin eşuare, cât mai departe pe ţărm. Au tăiat ancorele, lăsându-le în mare. Apoi au dezlegat funiile cu care erau legate cârmele ce fuseseră ridicate anterior, aducându-le din nou în poziţia de funcţionare. Au ridicat apoi vela mare îndreptându-se spre ţărm, eşuând într-un loc scăldat din două părţi de mare - probabil un canal dintre două insule. Prora corăbiei s-a înfipt adânc în nisip, rămânând intactă, dar pupa, a început curând să se sfărâme sub forţa valurilor.