Phillips intitulează versetele 33-37: „Expresia spiritului practic excepţional de care a dat dovadă apostolul Pavel". Pentru a aprecia la justa valoare dramatismul situaţiei, se cere să ştim câte ceva despre ravagiile pe care le poate face o astfel de furtună cumplită dezlănţuită în largul mării. Apoi trebuie să ţinem cont şi de faptul că Pavel nu era căpitanul vasului, ci doar un pasager captiv.
Cu puţin înainte de zorii zilei, Pavel i-a implorat pe oameni să mănânce amintindu-le că nu se hrăniseră de două săptămâni. Or, acum era absolut esenţial să se hrănească, deoarece de asta depindea bunăstarea lor. Apostolul i-a asigurat că nici un fir de păr de pe capul nimănui nu va pieri.