Revenind la istoria vieţii sale, Pavel a relatat campania furibundă dezlănţuită de el iniţial împotriva adepţilor credinţei creştine. Căci el se împotrivise cu toată forţa numelui lui Isus din Nazaret. Având împuternicire de la mai-marii preoţilor, el i-a aruncat în închisoare pe mulţi dintre creştinii din Ierusalim: Când aceştia erau aduşi la judecată înaintea Sinedriului, el vota, de regulă, împotriva lor. De nenumărate ori a aranjat ca să fie pedepsiţi toţi cei pe care îi găsea în orice sinagogă, făcând tot ce-i stătea în putinţă pentru a-i determina să se lepede de Domnul lor. (Când se spune că apostolul îşi dădea toată silinţa (negreşit timpul gramatical de aici este imperfectul conativ. „Mă străduiam să-i fac să...") să-i determine să hulească, asta nu înseamnă că a şi reuşit să facă acest lucru, ci doar că a încercat.) Campania de ură dezlănţuită de Pavel împotriva ucenicilor lui Isus s-a extins de la Ierusalim la Iudeea şi la cetăţile străine.