Apostolul prezintă apoi cele douăsprezece seminţii ale lui Israel ca slujindu-l necurmat şi stăruitor pe Dumnezeu, sperând să vadă împlinirea făgăduinţei Sale. Această referire la cele douăsprezece seminţii este importantă, având în vedere actualele învăţături propagate de unii, potrivit cărora zece seminţii ale Israelului s-ar fi „pierdut" în intervalul scurs de la captivitatea babiloneană şi până în prezent. Deşi erau împrăştiate printre Neamuri, apostolul Pavel le-a văzut ca popor distinct, net separat, care îl slujeşte pe Dumnezeu şi aşteaptă venirea Izbăvitorului făgăduit.