Acum era judecat nu pentru cine ştie ce delict grav, ci pentru simplul fapt că se ţinea cu tot dinadinsul de nădejdea făgăduinţei făcute de Dumnezeu părinţilor naţiunii ebraice, în Vechiul Testament. Esenţa pledoariei Lui Pavel pare să fie clădită în jurul următoarei structuri: în Vechiul Testament Dumnezeu a încheiat diverse legăminte cu lideri ai Israelului, cum ar fi Avraam, Isaac, Iacov, David şi Solomon. Legământul cel mai de seamă privea făgăduinţa privitoare la venirea lui Mesia, ca să izbăvească naţiunea Israel şi să domnească peste întreg pământul. Patriarhii din Vechiul Testament au murit fără să vadă împlinirea acestei făgăduinţe. înseamnă oare aceasta că Dumnezeu nu îşi va adus la îndeplinire termenii acestor legăminte? Nicidecum! Ci El şi le va împlini negreşit. Dar cum o putea face, când părinţii poporului evreu nu mai erau în viaţă? Răspunsul: „Prin învierea lor dintre cei morţi." Astfel, în mod nemijlocit, apostolul stabileşte o legătură între făgăduinţele făcute sfinţilor din Vechiul Testament şi învierea morţilor.