Regele, guvernatorul, Berenice şi celelalte oficialităţi au părăsit sala, pentru a se sfătui. Cu toţii au fost obligaţi să recunoască că Pavel nu săvârşise nimic care să merite pedeapsa cu moartea sau lanţurile. Poate cu un uşor sentiment de regret, Agripa i-a spus lui Festus că dacă Pavel n-ar fi făcut apel la Cezar, ar fi putut fi pus imediat în libertate.
Fireşte, ne întrebăm de ce nu putea fi contramandat acest apel la Cezar. Indiferent dacă un asemenea recurs era sau nu imposibil de modificat, dincolo de aceasta noi ştim că era în planul lui Dumnezeu ca apostolul Neamurilor să se ducă la Roma, să fie judecat în faţa împăratului (Fapte 23:11) şi să găsească împlinirea dorinţei inimii sale, de a se conforma morţii Domnului său.