Tocmai pe când se afla într-una din aceste expediţii în străinătate, a avut loc acea extraordinară experienţă, care i-a schimbat din temelii viaţa lui Pavel. Astfel, pe când se afla în drum spre Damasc, înarmat cu documentele oficiale ce-l împuterniceau să-i aresteze pe creştini şi să-i aducă înapoi la Ierusalim pentru a fi pedepsiţi, la amiază a fost copleşit de o vedenie a slavei. O lumină din cer a strălucit asupra lui, mai strălucitoare decât lumina soarelui. După ce a căzut la pământ, a auzit un glas, care i-a pus această întrebare răscolitoare: „Saul, Saul, de ce Mă prigoneşti?" Apoi acest glas a rostit şi cuvintele: „îţi este greu să loveşti cu piciorul împotriva ţepuşelor." Ţepuşele erau folosite pentru a le forţa pe animalele îndărătnice să se urnească din loc. Pavel dăduse cu piciorul împotriva ţepuşului conştiinţei sale, dar, şi mai important, împotriva glasului Duhului Sfânt care încerca să-l convingă. Pavel n-a uitat cât a trăit calmul, liniştea şi harul cu care a murit martirul Ştefan. Pavel ştia acum că pe vremea aceea luptase chiar împotriva lui Dumnezeu!