Scena la care asistăm a fost pe bună dreptate descrisă drept aceea a „unui rege înrobit şi a unui deţinut întronat". Din punct de vedere spiritual, Agripa era un personaj vrednic de toată compătimirea, pe când apostolul plutea triumfător pe aripile credinţei, nefiind tributar împrejurărilor vremelnice în care se găsea.
Când a primit semnalul cuvenit din partea lui Agripa, Pavel a întins mâna şi a început o zguduitoare relatare a experienţei sale creştine. Mai întâi, şi-a exprimat recunoştinţa pentru că i s-a permis să-şi prezinte cazul în faţa unei persoane care, fiind de neam evreiesc, cunoştea totuşi obiceiurile şi chestiunile dominante în sânul poporului iudeu. Introducerea apostolului nu a fost o simplă încercare de a flata, ci declaraţia unui creştin respectuos, bazată pe simpla realitate a faptelor.