Deşi trecuseră doi de când fusese aruncat Pavel în temniţă la Cezareea, iudeii nu l-au uitat, nici nu şi-au potolit ura neîmpăcată împotriva lui. Crezând că ar putea câştiga niscaiva avantaje politice de la noul guvernator, marele preot şi fruntaşii iudeilor i-au umplut urechile cu acuzaţii împotriva lui Pavel, cerând ca acesta să fie adus la Ierusalim pentru a fi judecat. Probabil ei intenţionau să-l judece înaintea Sinedriului, dar în ascuns sperau să-l poată ataca pe drum, omorându-l înainte de a ajunge la Ierusalim.