Versetul acesta arată efectul Rusaliilor asupra vieţii religioase şi vieţii în familie.
Cât priveşte viaţa religioasă, să nu uităm că aceşti convertiţi de la început proveneau din iudaism. Deşi Biserica îşi începuse deja existenţa, legăturile cu templul iudaic nu au fost întrerupte imediat. Procesul debarasării de veşmintele mortuare ale iudaismului a continuat pe tot parcursul evenimentelor cuprinse în cartea Fapte. Şi astfel credincioşii au continuat să frecventeze serviciile de la templu, (ori de câte ori citim că Pavel şi alţii s-au dus la templu, asta înseamnă că au pătruns în curţile templului, nu în sanctuar, unde accesul era rezervat preoţilor. Neamurile aveau voie să pătrundă doar în curtea exterioară. Orice încercare de a pătrunde dincolo de aceste limite era pasibilă de pedeapsa cu moartea) unde li se citea şi expunea Vechiul Testament. În plus, desigur, ei se adunau prin case, unde erau angajaţi în acţiunile descrise în versetul 42.
Cât priveşte viaţa de familie, citim că frângeau pâinea... luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Aici contextul pare să indice în mod clar că este vorba despre frângerea pâinii în mod normal, cu ocazia meselor obişnuite, nu la Cina Domnului. Bucuria mântuirii lor se revărsa în toate aspectele vieţii lor, până la cele mai mici detalii, înnobilându-le cu aureola slavei divine.