Oamenii au fost cuprinşi de un sentiment de uimire şi reverenţă. Măreaţa putere a Duhului Sfânt a fost atât de evidentă încât peste inimi s-a lăsat o tăcere, o anumită reţinere. Sufletele le-au fost umplute de uimire, văzându-i pe apostoli săvârşind multe minuni şi semne. „Minunile" sunt sinonime cu miracolele, producând uimire. „Semnele" au fost miracole menite să transmită învăţătură. Un miracol poate fi atât o minune, cât şi un semn.