În audierea acestui caz, Felix a fost confruntat cu o dilemă. El ştia destul de multe despre credinţa creştină, ca să-şi dea seama că este adevărată. Deţinutul din faţa lui era, evident, nevinovat de încălcarea vreunei infracţiuni din codul penal roman. Dar dacă l-ar fi achitat pe Pavel, ar fi riscat să-şi atragă mânia poporului iudeu. Din punct de vedere politic, era important pentru Felix să rămână în graţiile iudeilor. Aşa a recurs el la stratagema acordării unui termen de prelungire a cauzei, anunţând că va aştepta până când comandantul Lisias va sosi la Cezareea. Desigur era o tactică de amânare, căci nu găsim nici o consemnare că acest comandant ar fi sosit vreodată la Cezareea.