Pavel nu a negat a treia învinuire ce i s-a adus, anume că era capul unei secte a nazarinenilor. Dar a precizat că în această funcţie îl slujeşte pe Dumnezeul iudeilor, crezând în toate lucrurile scrise în Vechiul Testament. El împărtăşea speranţa tuturor iudeilor de orientare ortodoxă, în special a fariseilor, potrivit căreia va fi o înviere a morţilor, atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi. În lumina acelei învieri care va veni, el a căutat să aibă tot timpul cugetul curat, atât faţă de Domnul, cât şi faţă de semenii săi. Departe de a fi încercat să-i instige pe iudei la insurecţie, Pavel a venit la Ierusalim ca să facă milostenie poporului iudeu. Desigur, el se referă aici la strângerea de ajutoare provenite de la bisericile din Macedonia şi Ahaia, destinate sfinţilor creştini evrei din Ierusalim.