După ce guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Pavel s-a ridicat în picioare, prezentându-şi propria pledoarie în apărarea sa. Mai întâi şi-a exprimat satisfacţia pentru faptul că i s-a îngăduit să compară în faţa unui om care, datorită experienţei sale de mulţi ani, era la curent cu obiceiurile şi datinile poporului evreu. Chiar dacă ar părea la prima vedere o încercare de a-l flata pe Felix, Pavel n-a făcut altceva decât să exprime, pe un ton politicos, realitatea.

Apoi apostolul a răspuns învinuirilor ce i s-au adus, una câte una.