Cât priveşte elementul al treilea, miracolul ce l-au trăit ucenicii la Rusalii, acesta a constat în umplerea pe care adus-o Duhul Sfânt, urmată de vorbirea în alte limbi.
Până în acest moment, Duhul lui Dumnezeu fusese cu ucenicii, dar de acum încolo El avea să locuiască în ei (Ioan 14:17). Astfel versetul marchează un important punct de cotitură în relaţiile Duhului cu oamenii. În Vechiul Testament Duhul a venit peste oameni, dar nu ca o prezenţă necurmată, nu ca să locuiască în ei (Psalmul 51:11). Începând însă cu ziua de Rusalii, Duhul lui Dumnezeu a locuit permanent în oamenii lui Dumnezeu - cu alte cuvinte, El a venit ca să rămână (Ioan 14:16).
În ziua de Rusalii credincioşii nu numai că au avut prezenţa Duhului, care a început să locuiască în ei, ci au şi fost umpluţi cu El. Duhul lui Dumnezeu vine să locuiască în noi în clipa în care suntem mântuiţi, dar pentru a fi umpluţi cu Duhul, trebuie să studiem Cuvântul, să petrecem timp în rugăciune şi meditaţie şi să trăim în ascultare de Domnul? (alte lucrări de slujire ale Duhului Sfânt care ne-au fost puse la dispoziţie la convertire sunt: ungerea (1Ioan 2:27), pecetluirea (Efeseni 1:13) şi garanţia (Efeseni 1:14). Alte lucrări ale Duhului, care sunt condiţionate, depinzând de ascultarea şi predarea noastră, sunt: călăuzirea (Fapte 8:29), bucuria (1Tesaloniceni 1:6) şi puterea (Romani 15:13).
Dacă umplerea Duhului ar fi garantată automat în vremea noastră, atunci nu ni s-ar mai fi dat îndemnul: „Fiţi umpluţi cu Duhul!" (Efeseni 5:18).
Venirea Duhului Sfânt în ziua de Rusalii i-a constituit de asemenea pe ucenici în Biserică, Trupul lui Cristos.
Căci prin Duhul am fost botezaţi cu toţii, într-un singur trup - fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie oameni liberi - şi am fost făcuţi să bem din acelaşi Duh (1Corinteni 12:13). Prin urmare, evreii şi ne-evreii credincioşi deveneau un singur om în Cristos Isus şi mădulare ale aceluiaşi Trup (Efeseni 2:11-22).
Ucenicii au fost de asemenea umpluţi cu Duhul Sfânt, începând să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul rostire. Din versetele care urmează, rezultă clar că ei au primit puterea miraculoasă de a vorbi în limbi străine autentice, pe care nu le-au învăţat niciodată. Nu a fost o rostire de cuvinte fără noimă sau cuprinsă de extaz, ci vorbirea în limbi existente, cunoscute şi vorbite în alte părţi ale lumii. Darul limbilor a fost unul din semnele sau minunile de care S-a folosit Dumnezeu pentru a aduce mărturie adevărului rostit de apostoli în mesajul propovăduit de ei (Evrei 2:3,4). În acelaşi timp, trebuie să avem în vedere faptul că Noul Testament nu exista sub formă scrisă la acea dată. Dar, întrucât în vremea noastră avem la dispoziţie, sub formă scrisă, toată revelaţia lui Dumnezeu, cuprinsă în Biblie, Cuvântul Său, nevoia darului limbilor a trecut, în mare măsură (deşi, se subînţelege că Duhul suveran al lui Dumnezeu încă se poate folosi de acest dar al limbilor, dacă găseşte de cuviinţă).
Apariţia limbilor în ziua de Rusalii nu trebuie să constituie o dovadă că limbile trebuie neapărat să însoţească darul Duhului. Dacă aşa ar sta lucrurile, de ce nu se pomeneşte de limbi în legătură cu:
1. Convertirea celor trei mii de la Fapte 2:41?
2. Convertirea celor cinci mii (Fapte 4:4)?
3. Primirea Duhului Sfânt de către samariteni (Fapte 8:17)?
În realitate, singurele cazuri de vorbiri în limbi pe care le mai întâlnim în cartea Fapte sunt următoarele:
1. Cu prilejul convertirii unor ne-evrei în casa lui Comeliu (Fapte 10:46).
2. Cu prilejul rebotezări ucenicilor lui Ioan la Efes (Fapte 19:6).
Înainte de a părăsi versetul 4, trebuie să precizăm că. există serioase deosebiri de vederi în rândurile cercetătorilor Bibliei cu privire la întregul subiect al botezului Duhului Sfânt, atât în ce priveşte stabilirea numărului de câte ori a avut acesta loc, cât şi cu privire la rezultatele care decurg din el.
Cât priveşte frecvenţa acestui botez, unii sunt de părere că:
1. A avut loc numai o singură dată - la Rusalii, când s-a constituit Trupul lui Cristos, Biserica. Prin urmare, toţi credincioşii au fost cuprinşi în efectele acestui botez.
2. După alţii, ar fi avut loc în trei sau patru etape - la Rusalii (cap. 2); în Samaria (cap. 8); în casa lui Corneliu (cap. 10); la Efes (cap. 19).
3. Alţii susţin că acest botez are loc ori de câte ori este mântuit cineva.
Cât priveşte efectele sale în viaţa persoanelor individuale, unii susţin că botezul Duhului Sfânt ar fi ceea ce ei au numit drept „a doua lucrare a harului", ce ar avea loc după convertire şi ar duce la o sfinţire mai mult sau mai puţin completă. După cum s-a arătat deja, botezul Duhului Sfânt este acea operaţie prin care credincioşii au fost:
1. încorporaţi în biserică (1Corinteni 12:13).
2. înzestraţi cu putere (Fapte 1:8).