Petru le aminteşte apoi că făgăduinţa Duhului Sfânt este pentru ei şi pentru copiii lor (poporul evreu) şi pentru toţi cei care sunt departe (Neamurile), în număr cât de mare le va chema Dumnezeu.
Chiar oamenii care afirmaseră anterior: „Sângele Lui să cadă peste noi şi peste copiii noştri" sunt asiguraţi acum de har, atât ei, cât şi copii lor, dacă îşi vor pune încrederea în Domnul.
Versetul acesta a fost adesea folosit ca bază de plecare pentru învăţătura greşită, potrivit căreia copiii părinţilor credincioşi sunt asiguraţi, bucurându-se şi ei de privilegiile legământului, sau că sunt automat salvaţi. Spurgeon dă un răspuns foarte eficace la această concepţie greşită:
"Oare când va înţelege Biserica lui Dumnezeu că: „ce e născut din came este carne şi ce e născut din Duhul este Duh"? „Cine poate scoate un lucru curat dintr-unul necurat?" Naşterea naturală transmite murdăria naturii, dar nu poate conferi pacea. Sub noul legământ, ni se spune în mod expres că fiii lui Dumnezeu sunt „născuţi nu din sânge, nici din voia cărnii (firii), nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu."
Ceea ce trebuie remarcat este că promisiunea nu este adresată doar vouă şi copiilor voştri, ci şi tuturor celor care sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru. Este acelaşi grad atotcuprinzător şi inclusiv pe care îl conţine invitaţia Evangheliei, prin cuvântul „oricine".