Elementul vizibil a constat din limbile despicate, ca de foc, ce s-au odihnit peste fiecare dintre ucenici. Nu se spune că au fost limbi de foc, ci „ca de foc".

Fenomenul acesta nu trebuie confundat cu botezul focului. Deşi botezul Duhului şi botezul focului sunt menţionate în acelaşi enunţ (Matei 3:11,12;Luca 3:16,17), ele constituie două evenimente separate şi distincte. Primul este un botez al binecuvântării, al doilea al judecăţii. Primul i-a afectat pe credincioşi, al doilea îi va afecta pe necredincioşi. Prin intermediul primului, credincioşii au fost umpluţi şi împuterniciţi, înfiinţându-se Biserica, pe când al doilea va fi instrumentul prin care vor fi nimiciţi necredincioşii.

Când Ioan Botezătorul s-a adresat unui grup mixt de oameni, alcătuit şi din credincioşi, şi din necredincioşi (vezi Matei 3:6,7), el a spus că Cristos îi va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc (Matei 3:11). În schimb, când s-a adresat doar celor care s-au pocăit cu adevărat (Marcu 1:5), el a spus că Cristos îi va boteza cu Duhul Sfânt (Marcu 1:8).

Care să fie atunci sensul limbilor despicate, ca de foc, de la Fapte 2:3? Limbile se referă negreşit la vorbire şi probabil la darul miraculos al capacităţii de a vorbi în alte limbi, pe care apostolii urmau să-l primească la timpul potrivit. Iar focul ar putea fi o referire la Duhul Sfânt, ca sursă a acestui dar, descriind, în acelaşi timp, şi propovăduirea plină de râvnă şi foc sfânt ce avea să urmeze.

Gândul unei rostiri pline de entuziasm pare foarte nimerit, deoarece entuziasmul este condiţia normală a unei vieţi pline de Duhul, urmarea ei inevitabilă fiind mărturisirea lui Cristos.