Până în acest punct din cadrul mesajului lui Pavel, iudeii au înţeles perfect şi, dacă ar fi fost sinceri, ar fi recunoscut că spusele sale sunt adevărate. Începând din acest punct apostolul le spune despre un eveniment care a schimbat întreg cursul vieţii sale, lăsând la latitudinea lor să decidă dacă acest eveniment era de la Dumnezeu.

Pe când se deplasa Pavel spre Damasc, o mare lumină din cer a strălucit în jurul lui. Faptul că s-a întâmplat pe la amiază - consemnat pentru prima dată în acest verset din Biblie - arată că lumina a fost mai strălucitoare decât soarele în toată intensitatea sa maximă, din punctul cel mai înalt de pe bolta cerească. Fiind doborât la pământ de intensitatea acestei lumini, prigonitorul a auzit un glas din cer zicând: „Saul, Saul, de ce mă prigoneşti?" întrebând, lui Pavel i s-a răspuns că este Isus din Nazaret, care îi vorbeşte din cer.

Nazarineanul a înviat din morţi, fiind în acele clipe proslăvit în cer.