Dândui-se voie să vorbească, Pavel, încadrat de ostaşii romani, a potolit mulţimea înfierbântată, făcând semn cu mâna. Liniştea care s-a aşternut a fost la fel de mare pe cât fusese vuietul furtunii dinainte. Iată-l, aşadar, pe apostol gata să-şi prezinte mărturia în faţa iudeilor de la Ierusalim.
Prin limba ebraică trebuie să înţelegem probabil aramaica (un dialect desprins din aceasta şi foarte apropiat ca formă de ea), pe care o vorbeau evreii în vremea aceasta.