În acest timp ucenicii aceştia i-au spus lui Pavel prin Duhul să nu se ducă la Ierusalim - ceea ce ne pune în faţa unei întrebări care persistă de foarte multă vreme, anume dacă Pavel a dat dovadă de neascultare, greşind cu voia, prin faptul că s-a dus la Ierusalim. Cu alte cuvinte, dacă nu cumva a fost nereceptiv la gândul Domnului sau, dimpotrivă, dacă realmente el s-a conformat voii lui Dumnezeu, suindu-se la Ierusalim.

O primă lectură a celei de-a doua părţi a versetului 4 ne-ar putea conduce la concluzia că apostolul a procedat îndărătnic, sfidând voia Duhului. Dar o a doua lectură, mai atentă, a textului menţionat ne dezvăluie faptul că Pavel nu ştia că aceste avertismente au fost exprimate prin Duhul. Luca, în stilul său caracteristic, de istoric, îşi informează cititorii că sfatul dat de ucenicii din Tir a fost inspirat de Duhul, dar nu afirmă că apostolul ar fi fost conştient de veridicitatea acestui sfat. Mai degrabă, se pare că Pavel a văzut în sfatul prietenilor săi o încercare de a-l salva de la suferinţe fizice sau chiar de la moarte. Or, în dragostea sa pentru fraţii săi de neam, iudeii, apostolul nu a considerat bunăstarea sa fizică drept un argument suficient de puternic pentru a-l abate din drum.