Dar fraţii iudei de la Ierusalim au avut un plan, care, sperau ei, putea să aplaneze diferendele cu concetăţenii lor - mântuiţi şi nemântuiţi. Astfel, ei i-au propus lui Pavel să depună un jurământ iudeu. Patru bărbaţi îşi asumaseră deja acest jurământ, urmând prescripţiile sale. Prin urmare, Pavel să li se alăture acestora, să se purifice alături de ei şi să le plătească spezele. Iată ce are F. W. Grant de spus în această privinţă:
Să-i ia pe aceşti patru oameni, care, fiind credincioşi ca şi el, nu se puteau lega cu jurământul de nazireu, şi să se înfăţişeze alături de ei în templu, purificat, asumându-şi toate cheltuielile legate de îndeplinirea procedurii - toate acestea făcându-se în mod public, pentru ca toţi să poată vedea limpede raporturile sale faţă de lege.
Nu ştim în ce anume consta acest jurământ, detaliile fiind învăluite în mister. Tot ce trebuie să ştim este că era un jurământ iudaic şi că dacă iudeii l-ar fi văzut pe Pavel îndeplinind ritualul asociat cu acest jurământ, ar fi putut să-şi dea seama fără echivoc că nu s-a îndepărtat de legea lui Moise, ci ar constitui un semn sigur pentru iudei că apostolul a păzit legea.
Acţiunea de asumare de către Pavel a jurământului iudaic a fost deopotrivă elogiată şi criticată. Cei din tabăra apărătorilor susţin că el nu a făcut altceva decât să pună în practică principiul său călăuzitor, potrivit căruia el s-a făcut totul pentru toţi oamenii, numai ca să-i poată câştiga, dacă se poate, pe unii (1Corinteni 9:19-23). Pe de altă parte, Pavel a fost criticat de alţii pentru că ar fi mers prea departe în eforturile sale conciliante faţă de iudei, creând astfel impresia că se află încă sub lege. Cu alte cuvinte, Pavel a fost acuzat de inconsecvenţă faţă de convingerea exprimată de el anterior că credinciosul nu se află sub incidenţa legii, nici în ce priveşte mântuirea, nici conduita sa în viaţă (Galateni 1 şi 2). Noi tindem să dăm crezare acestei critici, exprimându-ne în acelaşi timp convingerea că trebuie să fim cu băgare de seamă când judecăm motivaţiile care au stat la baza acţiunilor apostolilor.