Dar fraţii iudei au fost plini de îngrijorare, având în vedere vestea care le ajunsese la urechi, potrivit căreia apostolul Pavel ar fi predicat şi predat oamenilor învăţături îndreptate împotriva lui Moise şi a legii. Or, asta prevestea mari necazuri la Ierusalim.
Învinuirea concretă ce i s-a adus lui Pavel a fost că i-ar fi învăţat pe toţi iudeii din străinătate să-l dea uitării pe Moise, spunându-le să nu facă circumcizie copiilor şi să nu umble potrivit cu datinile iudaice, întrebarea care se pune este: a predat Pavel o asemenea învăţătură, sau nu?
Într-adevăr, el a propovăduit că Cristos este sfârşitul legii pentru neprihănire în cazul tuturor celor care cred. De asemenea, a predat că de la apariţia credinţei creştine, iudeii credincioşi nu se mai află sub incidenţa legii lui Moise şi că dacă primeşte cineva circumcizia ca mijloc de dobândire a mântuirii, atunci acea persoană se separă de mântuirea care este în Cristos Isus. De asemenea, a propovăduit că o atare revenire la tiparele şi umbrele legii, după apariţia lui Cristos, constituia o dezonoare la adresa lui Cristos. Având în vedere toate acestea, nu e prea greu să înţelegem de ce îl priveau iudeii aşa cum îl priveau.