În încheierea mesajului său, Apostolul Pavel le oferă din nou presbiterilor pilda vieţii şi misiunii sale. El putea spune cu toată sinceritatea că nu a lăcomit la argintul sau aurul sau hainele nimănui. Nu speranţa unor câştiguri financiare l-a determinat pe Apostolul Pavel să desfăşoare lucrarea sa pentru Domnul. În general, el a fost sărac, din punct de vedere material, dar bogat faţă de Dumnezeu. Întinzând mâinile către ei, el le-a amintit că aceste mâini au lucrat pentru acoperirea nevoilor sale proprii şi ale acelora care au fost cu el. Dar Pavel nu s-a oprit aici, ci a muncit din greu, în confecţionarea de corturi, pentru a putea să-i ajute pe cei slabi - fie bolnavi fizic, fie sufleteşte, ca unii care aveau scrupule morale, fie slabi în cele spirituale. Presbiterii trebuie să-şi aducă aminte de acest lucra şi în toate lucrurile să caute binele altora, neuitând cuvintele Domnului Isus: „...este mai ferice să dai, decât să primeşti." Interesant este că aceste cuvinte nu apar în nici una din Evanghelii. E drept că ele reprezintă chintesenţa celor mai multe din învăţăturile Sale, dar aici sunt redate ca un adaos inspirat la Cuvintele Sale din Evanghelii.