În lumina acestor perspective, apostolul nu mai consideră viaţa lui ca ceva la care trebuie să ţină cu orice preţ. Mai degrabă el este animat de dorinţa de nestrămutat de a asculta de Dumnezeu şi a-i fi pe plac. Procedând astfel, el va fi chemat în cele din urmă să-şi dea viaţa - chemare la care apostolul este pe deplin pregătit s-o onoreze, având în vedere faptul că nici o jertfă pe care ar putea-o aduce nu ar putea fi prea mare pentru Cel care a murit pentru el. Tot ce conta acum era să sfârşească alergarea şi să-şi încheie cu bine misiunea pe care a primit-o de la Domnul Isus, de a vesti Evanghelia harului lui Dumnezeu. Nici un titlu nu ar putea exprima mai adecvat vestea bună pe care o propovăduia Pavel: evanghelia harului lui Dumnezeu - mesajul electrizant potrivit căruia, prin jertfa Domnului Isus de la Calvar, Dumnezeu este gata să-şi reverse harul Său, bunăvoinţa Sa peste păcătoşii vinovaţi, care nu meritau acest har, ci erau vrednici doar de iad. Acest mesaj al evangheliei harului lui Dumnezeu ne spune cum dragostea Fiului lui Dumnezeu s-a pogorât din gloriile cerului cerurilor, pentru a suferi, a-Şi vărsa Sângele şi a muri pe crucea Golgotei, pentru ca cei care cred în El să poată primi iertarea păcatelor şi viaţa veşnică.