Dar Pavel s-a coborât şi s-a întins peste trupul neînsufleţit al tânărului, cum făceau profeţii de demult. Apoi i-a informat pe cei din jurul lui că nu trebuie să se agite, deoarece Eutih era viu. S-ar putea deduce din cuvintele lui Pavel că îngrijorarea lor nu-şi avea locul, întrucât tânărul nu murise; viaţa lui - sau sufletul lui - era încă în el. Dar din versetul 9 rezultă clar că tânărul murise cu adevărat. Exersând puterea acordată unui apostol, Pavel l-a readus în mod miraculos pe tânăr la viaţă.