Probabil către sfârşitul şederii lui Pavel la Corint a fost numit Galio proconsul al Ahaiei (cam prin anul 53 d.Cr.), Crezând că noul proconsul le va da câştig de cauză, iudeii l-au adus pe Pavel înaintea lui la scaunul de judecată (berna) din piaţa de la Corint. Acuzaţia adusă lui Pavel era că ar fi încercat să-i convingă să se închine lui Dumnezeu contrar legii iudaice. Înainte ca apostolul să aibă prilejul de a depune mărturie, cu un gest dispreţuitor, Galio a respins integral cazul, spunându-le iudeilor că aceasta era o chestiune ce ţinea strict de legea lor, neintrând sub incidenţa jurisdicţiei sale. Dacă ar fi fost vorba de vreo nedreptate sau de vreo faptă rea, atunci s-ar fi cuvenit ca Gallio să-i sprijine pe iudei, dar în realitate era vorba doar de o chestiune de cuvinte şi de nume, asupra legii iudaice. Proconsulul nu a avea nici o intenţie de a deveni judecător în asemenea chestiuni. Prin urmare, a respins cauza iudeilor.