Unii dintre iudei au fost convinşi, şi s-au dat de partea lui Pavel şi a lui Sila, devenind credincioşi creştini. De asemenea, şi o mulţime de prozeliţi greci şi nu puţine femei cu vază din cetate au fost convertiţi. Asta i-a determinat însă pe iudeii necredincioşi să treacă la acţiune. Aceştia au strâns nişte oameni fără căpătâi din piaţă, au tulburat cetatea şi au înconjurat casa lui Iason, în care fuseseră găzduiţi Pavel şi Sila. Negăsindu-i pe Pavel şi pe Sila, i-au târât pe Iason şi pe vreo câţiva fraţi înaintea mai marilor cetăţii (politarhii). Fără intenţie, ei au adus un real omagiu lui Pavel şi lui Sila, când i-au descris ca pe nişte oameni care au întors lumea pe dos (au răscolit lumea). Apoi i-au acuzat de a fi uneltit răsturnarea guvernului lui Cezar prin predicarea despre un alt rege: Isus. Ce ciudat este să-i vedem aici pe iudei, sărind întru apărarea guvernului lui Cezar, când se ştie ce dezinteres, ba chiar ură, aveau ei pentru imperiul roman!
Dar oare era acuzaţia lor adevărată? Negreşit ei l-au auzit pe Pavel propovăduind despre a doua venire a lui Isus, ca Rege şi Domnitor peste întreg pământul. Dar asta nu prezenta o ameninţare imediată la adresa lui Cezar, întrucât Cristos nu urma să Se întoarcă înainte ca Israelul să se fi pocăit la scară naţională.