Totuşi ar fi nedrept să afirmăm că mesajul lui Pavel a rămas total lipsit de efect. Să ne amintim că Dionisie a crezut. Or el era un Aeropagit, deci membru în tribunalul suprem. De asemenea, o femeie numită Damaris a crezut şi alţii, ale căror nume nu sunt pomenite.
Astfel Pavel a plecat din mijlocul lor. „Nu ni se mai spune nimic despre Atena. Pavel revine în câmpurile de misiune în care domneau prigoanele, dar pentru superficialitatea intelectuală nu mai e nimic de zis" (texte selecte).
Unii au criticat această predică din pricina faptului că ar părea să aducă elogii atenienilor pentru religiozitatea lor, când, în realitate, aceştia erau cufundaţi într-o cumplită idolatrie. Sau că ar fi pus pe seama lor recunoaşterea (indirectă, n.tr.) a existenţei unui Dumnezeu adevărat, pornind de la o inscripţie pe care - susţin aceşti critici - atenienii ar fi consacrat-o, în realitate, unui idol. Mai mult - spun ei - Pavel prea pare să se aplece asupra manierelor şi obiceiurilor atenienilor. În plus, nu prezintă Evanghelia tot atât de limpede şi energic ca alte mesaje rostite anterior de apostol Dar aceste critici sunt neîntemeiate. Aşa cum am arătat deja, Pavel a încercat de la început să stabilească un prim punct de contact, după care, urmând o strategie alcătuită din câţiva paşi bine definiţi, el şi-a călăuzit ascultătorii mai întâi la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu şi apoi la necesitatea pocăinţei, determinată de perspectiva venirii lui Cristos ca judecător. Predicarea lui Pavel nu are nevoie de altă validare, decât aceea de a şti că şi-a dovedit pe deplin eficacitatea prin faptul că a contribuit decisiv la convertirea autentică a unora dintre ascultătorii săi.