Când s-a gândit la idolii pe care i-a văzut, Pavel şi-a adus aminte de inscripţia pe care a văzut-o pe un altar: DUMNEZEULUI NECUNOSCUT. Tocmai aici a găsit apostolul punctul nimerit pentru a îndrepta alocuţiunea pe făgaşul dorit. Pentru el inscripţia a însemnat recunoaşterea de către atenieni a două fapte importante. Mai întâi, faptul existenţei lui Dumnezeu iar al în al doilea rând, faptul că atenienii nu-L cunoşteau. De aici a fost foarte uşor şi normal pentru Pavel să treacă la adevăratul scop al cuvântării sale: de a-i lumina pe atenieni cu privire la adevăratul Dumnezeu. După cum s-a exprimat cineva: „Pavel a îndreptat şuvoiul fără matcă al piozităţii lor pe făgaşul cel bun."