Pe când îi aştepta la Atena, Pavel a fost profund afectat de idolatria ce domina acest oraş. Deşi Atena era centrul culturii, educaţiei şi artelor, pe Pavel nu-l interesa nici unul din aceste aspecte. El nu şi-a petrecut timpul cu îndeletniciri turistice, de vizitare a monumentelor oraşului. Iată ce spune Arnot în această privinţă:
Nu se pune problema că apostolul ar fi pus mai puţin preţ pe statuile de marmură decât pe fiinţele omeneşti aflate în viaţă. El nu este omul firav, ci personalitatea puternic conturată, care priveşte sufletele nemuritoare ca fiind, din punct de vedere transcendental, cu mult mai importante decât obiectele de artă. Pavel nu a considerat idolatria ca pe un aspect pitoresc şi inofensiv, ci unul foarte periculos.