Versetele acestea sunt de o importanţă vitală, deoarece ne arată acţiunea de supraveghere şi de călăuzire a Duhului Sfânt în cadrul strategiei misionare a apostolilor. După ce au vizitat din nou bisericile din FRIGIA şi GALATIA, ei s-au gândit să meargă în provincia Asia, situată în vestul Asiei Mici, dar Duhul Sfânt le-a interzis. Nu ni se spune de ce. Unii au fost de părere că poate în planul divin regiunea respectivă îi fusese repartizată lui Pavel (vezi 1Petru 1:1). În orice caz, ei au pornit spre nord-vest, ajungând în regiunea MISIA, care era cuprinsă în provincia Asia, dar se pare că nu au predicat acolo. Când au încercat să se ducă spre nord, în Bitinia, situată pe coasta Mării Negre (Pontus Euxinus), Duhul lui Isus nu le-a dat voie. Şi astfel ei s-au deplasat spre vest, ajungând în oraşul TROA situat pe coasta mării. De acolo misionarii au putut privi peste Marea Egee, spre Grecia, respectiv pragul Europei. Iată ce scrie Ryrie în această privinţă:
Asia avea nevoie de Evanghelie, dar nu sosise încă timpul rânduit de Dumnezeu pentru asta. Nu necesitatea stătea la baza chemării lor. Ei tocmai veniseră dinspre est. În sud şi în nord li se interzisese să meargă, dar ei nu au luat acest fapt ca o dovadă că Domnul i-ar conduce neapărat spre vest, ci au aşteptat să primească îndrumări clare de la Domnul în această privinţă. Chemarea de a pleca în misiune nu se întemeiază întotdeauna doar pe logică.