Magistraţii (sau „judecătorii") au venit, până la urmă, şi şi-au cerut scuze, rugându-i pe Pavel şi pe Sila să părăsească cetatea, evitând alte complicaţii. Pătrunşi de demnitatea de fii ai Regelui, slujitorii Domnului au ieşit din închisoare, dar nu au părăsit imediat cetatea, ci mai întâi au tras în casa Lidiei. Apoi au stat de vorbă cu fraţii şi i-au mângâiat. Ce minunat! Adică tocmai cei care s-ar fi cuvenit, în mod normal, să fie mângâiaţi, i-au mângâiat pe alţii.
Şi astfel, odată încheiată cu succes misiunea de la Filipi, apostolii au plecat încărcaţi cu laurii biruinţei.