Deodată temnicerul a fost cuprins de o emoţie cu totul nouă. Temerile sale că-şi va pierde slujba şi poate chiar viaţa au fost înlocuite cu o profundă convingere şi mustrare de păcat. Acum se temea să-L întâmpine pe Dumnezeu în starea lui păcătoasă, rămânând în păcatele sale. De aceea, a strigat: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?"
Această întrebare trebuie neapărat să preceadă orice caz autentic de convertire. Trebuie ca cineva să ştie că este pierdut înainte de a putea fi mântuit. Este prematur să-i spui cuiva cum să fie mântuit înainte ca acel om să spună din adâncul inimii: „Merit pe deplin să merg în iad."