Minunile sunt întreţesute în fibra întregii cărţi a Faptelor Apostolilor. Iată câteva dintre cele mai importante:

- Darul miraculos al vorbirii în limbi (Fapte 2:4;10:46;19:6).

- Vindecarea ologului de la poarta templului (Fapte 3:7).

- Moartea năpraznică a lui Anania şi Safira, în semn de judecată asupra lor (Fapte 5:5,10).

- Izbăvirea apostolilor din închisoare (Fapte 5:19).

- Întâlnirea lui Saul cu Cristosul Glorificat (Fapte 9:3-6)

- Vindecarea lui Enea de către Petru (Fapte 9:34).

- Învierea Dorcăi (Fapte 9:40).

- Vedenia lui Petru, cu faţa de masă ce s-a coborât din cer (Fapte 10:11).

- Izbăvirea Lui Petru din închisoare (Fapte 12:7-10).

- Uciderea lui Irod de către un înger (Fapte 12:23).

- Orbirea vrăjitorului Elima, în semn de judecată (Fapte 13:11).

- Vindecarea unui olog de către Pavel la Listra (Fapte 14:10).

- Întremarea lui Pavel, după ce fusese împroşcat cu pietre la Listra (Fapte 14:19,20).

- Vedenia avută de Pavel, cu omul din Macedonia care a cerut ajutor (Fapte 16:9).

- Scoaterea de către Pavel a duhului rău din fata de la Filipi (Fapte 16:18).

- Izbăvirea lui Pavel şi a lui Sila din închisoarea de la Filipi (Fapte 16:26).

- Învierea de către Pavel a lui Eutih (Fapte 20:10,11).

- Profeţia lui Agab (Fapte 21:10,11).

- Izbăvirea lui Pavel de muşcătura unei vipere pe insula Malta (Fapte 28:3-6).

- Vindecarea tatălui lui Publius de febra sa (Fapte 28:8).

- Vindecarea bolilor altora (Fapte 28:9).

Pe lângă acestea, se spune că apostolii au făcut semne şi minuni (Fapte 2:43). Ştefan a făcut mari semne şi minuni între oameni (Fapte 6:8); Filip a făcut minuni şi semne (Fapte 8:6,13); Barnaba şi Pavel au făcut semne şi minuni (Fapte 15:12); iar Dumnezeu a săvârşit miracole prin mâinile lui Pavel (Fapte 19:11).

Studiind cartea Fapte, se ridică fireasca întrebare: „Trebuie să ne aşteptăm să vedem oare aceste minuni săvârşite şi în zilele noastre?"

În răspunsul pe care-l dăm la această întrebare, trebuie să ne ferim de două extreme: Prima este aceea de a considera că, întrucât Isus Cristos este acelaşi ieri, azi şi în veci, ar trebui să vedem aceleaşi minuni care se săvârşeau în sânul bisericii primare. Cealaltă extremă este de a afirma că minunile au fost destinate exclusiv pentru primele zile ale Bisericii şi că nu avem nici un drept să ne aşteptăm să le vedem şi în zilele noastre.

Este adevărat că Isus Cristos este acelaşi, ieri, azi şi în veci (Evrei 13:8). Dar asta nu înseamnă că metodele divine nu se schimbă niciodată. De pildă, plăgile folosite de Dumnezeu în Egipt nu s-au mai repetat de atunci. Puterea Lui rămâne aceeaşi. El poate săvârşi şi acum ce minune doreşte. Dar asta nu înseamnă că El trebuie să săvârşească aceleaşi minuni în fiecare epocă, căci El este un Dumnezeu al unei varietăţi infinite.

Pe de altă parte, nu trebuie să respingem cu totul minunile, ca şi când acestea ar fi fost doar pentru epoca Bisericii. Prea adesea suntem ispitiţi să atribuim fiecare minune unor momente din trecutul dispensaţional,

mulţumindu-ne cu trăirea unei vieţi ce nu se ridică mai sus de nivelul cărnii şi sângelui.

Viaţa noastră trebuie să fie încărcată cu puterea supranaturală. Noi trebuie să vedem mereu mâna lui Dumnezeu în minunata convergenţă a tuturor împrejurărilor. Noi trebuie să trăim în viaţa noastră evenimente care se află dincolo de legile probabilităţii. Noi trebuie să fim conştienţi de faptul că Dumnezeu aranjează contacte, deschide uşi şi înfrânge opoziţia. Slujirea noastră trebuie, prin urmare, să radieze de supranatural.

Noi ar trebui să vedem răspunsuri directe la rugăciunile noastre. Când viaţa noastră atinge alte vieţi, noi trebuie să vedem că se întâmplă ceva pentru Dumnezeu. Noi ar trebui să vedem mâna Lui în defectări (pene), stricăciuni, eşecuri, întârzieri, accidente, pierderi şi aparente tragedii. Noi ar trebui să trăim experienţa unor izbăviri extraordinare şi să fim conştienţi de prezenţa unei tării, păci, înţelepciuni şi a unui curaj care să depăşească limitele noastre naturale.

Dacă vieţile noastre sunt trăite doar la nivelul natural, cu ce ne mai deosebim de necreştini? Voia lui Dumnezeu este ca viaţa noastră să fie supranaturală, ca viaţa lui Isus Cristos să curgă prin noi. Când se va întâmpla acest lucru, imposibilităţile vor dispărea, uşile închise se vor deschide iar puterea va umple viaţa noastră. Atunci vom fi supraîncărcaţi cu Duhul Sfânt şi când oamenii se vor apropia de noi, vor simţi scânteile Duhului.

În loc să fie recunoscători pentru faptul că tânăra aceasta nu mai era posedată de demoni, stăpânii ei s-au mâniat foarte tare pentru că au pierdut o sursă de câştig. Prin urmare, ei i-au târât pe Pavel şi pe Sila înaintea magistraţilor (a pretorilor) şi au născocit acuzaţii false împotriva lor. În principal, i-au acuzat că sunt iudei scandalagii, care ar încerca să răstoarne modul roman de viaţă. Gloata a reacţionat violent iar magistraţii au sfâşiat hainele de pe Pavel şi Sila şi au poruncit să fie bătuţi. După ce au fost bătuţi crunt, misionarii au fost trimişi la închisoare, unde temnicerul a primit instrucţiuni speciale să-i ţină sub pază strictă. El a reacţionat, aruncându-i în temniţa dinăuntru şi punându-le picioarele în butuci.

În pasajul acesta vedem două din metodele principale folosite de Satan. Mai întâi, el a încercat o prietenie falsă: mărturia fetei posedate de demon. Când această metodă a dat greş, Satana a recurs la prigoană deschisă. Grant spune: „Alianţa sau prigoana - acestea sunt alternativele: prietenie falsă sau război deschis." A. J. Pollock face şi el următoarele comentarii:

Cât de mult va fi jubilat Diavolul, gândindu-se că a pus capăt carierei acestor devotaţi slujitori ai lui Cristos! Dar jubilarea lui a fost prematură, cum întotdeauna este. În cazul acesta, s-a dovedit a fi o totală înfrângere, el asistând la propăşirea lucrări Domnului.