Când s-a ridicat Petru să ia cuvântul, poate că cei din cadrul opoziţiei au crezut că se va ralia în sprijinul poziţiei lor. Căci, la urma urmelor, Petru era apostolul circumciziei. Dar speranţele lor au fost năruite. Petru le-a adus aminte ascultătorilor săi că în urmă cu câţiva ani Dumnezeu rânduise ca Neamurile să audă mai întâi Evanghelia de pe buzele lui. Asta s-a petrecut în casa lui Corneliu. Când Dumnezeu a văzut că inimile acelor Neamuri năzuiau spre El, fiind pline de credinţă, El le-a dat Duhul Sfânt, aşa cum îl dăduse şi iudeilor în Ziua Cincizecimii. Atunci Dumnezeu nu le ceruse Neamurilor să se supună circumciziei. Faptul că erau Neamuri nu a avut importanţă. El le-a curăţit inimile prin credinţă. întrucât Dumnezeu le-a acceptat pe Neamuri pe baza principiului credinţei, şi nu pe cel al păzirii legii, Petru a întrebat adunarea de ce crede ea că trebuie să pună acum Neamurile sub jugul legii - jug pe care nici părinţii lor, nici ei nu au fost în stare să-l poarte. Legea nu a mântuit niciodată pe nimeni. Misiunea ei a fost aceea de condamnare, nu de îndreptăţire. Prin lege vine cunoştinţa despre păcat, nu mântuirea de păcat.