F. A doua călătorie misionară a lui Pavel: Asia Mică şi Grecia (15:36-18:22)

După un timp, a venit momentul plecării în a doua călătorie misionară. Pavel a discutat această idee cu Barnaba, sugerându-i să treacă din nou prin localităţile în care predicaseră anterior Cuvântul. Când Barnaba a insistat ca verişorul lui, Marcu, să vină cu ei, Pavel s-a opus cu vehemenţă, subliniind că acesta îi părăsise la Pamfilia şi deci exista pericolul că va proceda la fel şi de data aceasta. Neînţelegerea aceasta dintre Barnaba şi Pavel s-a înteţit atât de mult încât aceşti slujitori de onoare ai Domnului s-au despărţit. Barnaba l-a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia în Cipru, locul său de baştină şi primul popas din cadrul primei călătorii misionare. Pavel l-a ales pe Sila şi a străbătut SIRIA şi CILICIA întărind bisericile.

Versetele 36 şi 41 ne oferă detalii care întregesc tabloul adevăratului spirit pastoral al lui Pavel. Dragostea sa şi grija sa pentru copiii lui Dumnezeu a fost oglindită odată de un eminent învăţător, care a spus că mai degrabă ar dori să desăvârşească un singur sfânt în lucrarea de slujire, decât să cheme sute de oameni la elementele începătoare ale vieţii creştine.

În acest punct se ridică inevitabila întrebare: „Cine a avut dreptate: Pavel sau Barnaba?" Probabil şi unul, şi altul a greşit puţin. Poate că Barnaba a lăsat ca judecata lui să fie umbrită de afecţiunea naturală ce i-o purta lui Marcu. Versetul 39 arată că între Pavel şi Barnaba s-a iscat o acută deosebire de vederi. „Prin mândrie se aţâţă numai certuri" (Proverbe 13:10). Prin urmare, ambii s-au făcut vinovaţi de mândrie în această privinţă. Cei care îi dau dreptate lui Pavel susţin ca argument în sprijinul opiniei lor faptul că din acest moment Barnaba dispare din cadrul naraţiunii. De asemenea, Pavel şi Sila au fost încredinţaţi de fraţi în harul Domnului, dar lucrul acesta nu se spune în cazul lui Barnaba şi al lui Ioan Marcu. În orice caz, este încurajator să ne amintim că Marcu pană la urmă a trecut cu brio examenul, fiind restabilit în părtăşie deplină cu Pavel, de a cărui încredere s-a bucurat (vezi 2Timotei 4:11).