Dar el sugerează ca în mesajul trimis bisericii din Antiohia să li se scrie sfinţilor să se ferească de lucrurile pângărite de idoli, de imoralitate sexuală, de animale sugrumate şi de sânge. La prima vedere, s-ar putea crede că Iacov se contrazice pe el însuşi aici, revenind la o formă de legalism. Căci nu ar însemna aceasta o aducere a Neamurilor sub incidenţa legii? Dar răspunsul la acest argument îl constituie faptul că sfatul lui Iacov nu are nimic de a face cu subiectul mântuirii, această problemă fiind rezolvată deja. Mai degrabă, sfatul lui se referă la părtăşia dintre credincioşii evrei şi cei ne-evrei. Deşi respectarea acestor instrucţiuni nu constituia o condiţie sine qua non a mântuirii, totuşi ea avea darul să evite dezbinările majore din sânul bisericii primare.

Iată dar care au fost lucrurile interzise:

1. Lucrurile pângărite de idoli. În versetul 29 ni se arată că aceasta se referă la alimentele oferite idolilor. Dacă credincioşii dintre Neamuri ar fi continuat să consume aceste alimente, fraţii lor evrei ar fi avut motive să se întrebe dacă ei s-au lepădat cu adevărat de idoli. Deşi creştinilor dintre Neamuri s-ar putea să li se îngăduie să mănânce asemenea alimente, lucrul acesta ar putea constitui o piatră de poticnire pentru fraţii evrei slabi, ceea ce înseamnă că ar fi o faptă greşită.

2. Imoralitatea sexuală. Acesta era păcatul cel mai frecvent întâlnit în rândurile Neamurilor. Prin urmare, era de o importanţă capitală ca Iacov să includă acest lucru în seria celorlalte lucruri amintite de el. Nicăieri în Biblie nu găsim nici un loc în care să se abroge porunca de a ne feri de imoralitate sexuală, ci porunca aceasta are o valabilitatea universală, pentru toate veacurile.

3. Animale sugrumate. Această interdicţie ne duce înapoi la legământul încheiat de Dumnezeu cu Noe, după potop (Geneza 9:4). Prin urmare, este o poruncă ce se aplică întregii omeniri, nu doar poporului Israel.

4. Sânge. Asta ne trimite înapoi, la Geneza 9:4, la o poruncă ce precede Legea lui Moise. Întrucât Legământul încheiat cu Noe nu a fost abrogat niciodată, considerăm că aceste reguli rămân valabile şi în ziua de astăzi.

Unii cred că cele patru practici interzise îşi au originea în Levitic 17 şi 18, după cum urmează:

1. lucrurile întinate de idoli (Levitic 17:8,9),

2. imoralitatea sexuală - nu numai adulterul şi poligamia (Levitic 18:20),

3. homosexualitatea (Levitic 18:22),

4. bestialitatea (Levitic 18:23), ci şi căsătoria între rude de sânge (Levitic 18:6-14) şi rude prin alianţă, rezultate în urma căsătoriei (Levitic 18:15,16),

5. consumul animalelor strangulate sau tăiate impropriu (Levitic 17:15),

6. consumul sângelui (Levitic 17:10-12).

Credincioşii evrei erau ofensaţi dacă îi vedeau pe credincioşii dintre Neamuri încălcând aceste norme (Fapte 15:21).