Apoi Iacov a citat din Amos 9:11,12. Observaţi că el nu spune că această chemare a Neamurilor a fost o împlinire a profeţiei lui Amos, ci mai degrabă că a fost în acord cu cuvintele proorocilor. Prin urmare, adunarea nu trebuia să considere ca pe ceva ciudat faptul că Dumnezeu a cercetat Neamurile, cu mântuirea, întrucât lucrul acesta fusese prezis clar în Vechiul Testament. Dumnezeu prezisese că Neamurile vor fi binecuvântate în starea aceasta, şi nu ca evrei.
Citatul din Amos anticipează Mileniul, în care Cristos va sta pe tronul lui David iar Neamurile îl vor căuta pe Domnul. Iacov nu a lăsat să se înţeleagă că această profeţie s-ar fi împlinit în timp ce vorbea el. Mai degrabă, el a spus că mântuirea Neamurilor ce avea loc atunci era în armonie sau în acord cu ceea ce spusese Amos că se va întâmpla.
Argumentul lui Iacov pare să fi fost următorul: Mai întâi, Dumnezeu avea să le cerceteze pe Neamuri, pentru a-şi scoate din mijlocul lor un popor pentru Numele Său. Asta se întâmpla atunci (după cum continuă să se întâmple şi astăzi). Neamuri convertite au fost cuprinse în rândul Bisericii, alături de evrei convertiţi. Ceea ce se întâmpla atunci pe scară mică (respectiv mântuirea Neamurilor) avea să se întâmple mai târziu pe scară mare, Cristos urmând să Se întoarcă, să refacă Israelul pe plan naţional şi să salveze toate Neamurile peste care este chemat Numele Său.
Iacov a considerat că prin evenimentele din vremea sa Dumnezeu le cerceta pe Neamuri, această cercetare fiind în perfectă armonie cu prezicerea lui Amos - respectiv cercetarea Neamurilor ce va avea loc când Cristos Se va întoarce ca Rege. Cele două evenimente se află în raport de acord, deşi nu sunt identice.
Observaţi aşadar ordinea evenimentelor:
1. Scoaterea din rândul Neamurilor a unui popor pentru Numele Său (versetul 14) în timpul actualei Epoci a Harului.
2. Restaurarea rămăşiţei credincioase din cadrul poporului Israel, ce va avea loc la a doua venire a lui Cristos (versetul 16),
3. Mântuirea naţiunilor ne-evreieşti, ce va avea loc după restaurarea Israelului (versetul 17). Acestea sunt naţiunile cuprinse în sintagma: toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu.
Iacov citează textul de la Amos 9:11,12 în cu totul alt mod decât apare el în Vechiul Testament. Un motiv este faptul că Iacov a redat pasajul, după câte se pare, în limba greacă. Dar citatul apare diferit chiar şi faţă de Septuaginta.
O explicaţie o constituie faptul că Duhul Sfânt, care a inspirat rostirea iniţială a acestor cuvinte, a permis acum ca ele să apară într-o formă diferită, pentru a răspunde situaţiei de moment. O altă explicaţie o constituie faptul că în manuscrisele ebraice pasajul din Amos 9 apare în mai multe forme. Alford crede că Iacov a citat dintr-o traducere foarte apropiată de textul ebraic standard, pentru că altfel fariseii nu ar fi acceptat citatul ca o dovadă.
După aceea Mă voi întoarce (versetul 16). Iacov afirmase deja că programul lui Dumnezeu pentru epoca actuală este de a deschide uşa credinţei pentru Neamuri. Nu toate Neamurile vor fi mântuite, dar El îşi va scoate dintre ele un popor pentru Numele Său. Acum Iacov adaugă că după aceasta, adică după ce Biserica a fost ridicată din rândul naţiunilor, Dumnezeu se va întoarce şi va reclădi cortul lui David din prăbuşirea lui, îi va zidi dărâmăturile şi-l va înălţa din nou. Cortul lai David simbolizează casa sau familia lui David. Restaurarea ei este o întruchipare a restaurării viitoare a familiei regale şi a restabilirii tronului lui David, pe care va şedea Cristos ca Rege. Israelul va deveni atunci canalul prin care va fi binecuvântată lumea. Restul omenirii îl va căuta pe Domnul, ca şi toate neamurile peste care este chemat Numele Lui.
Citatul din Amos se încheie cu afirmaţia că acestea sunt cuvintele Domnului, care face toate aceste lucruri. Prin urmare, întrucât planul actual al lui Dumnezeu are în vedere să cheme dintre Neamuri un popor pentru El însuşi. Iacov atrage atenţia asupra pericolului de a le tulbura pe Neamuri, prin încercarea de a le trece sub jurisdicţia legii lui Moise. Cât priveşte mântuirea, tot ce se cere este credinţa.