Disputa care s-a iscat cu privire la circumcizie în biserica de la Antiohia este descrisă şi la Galateni 2:1-10. Comparând cele două relatări, obţinem următoarea imagine: Anumiţi fraţi falşi din biserica de la Ierusalim s-au deplasat la Antiohia şi au început să predice în adunarea de acolo. Esenţa mesajului lor consta în faptul că Neamurile ar trebui să fie circumcise, pentru a putea beneficia de mântuire. Cu alte cuvinte, nu ar fi fost de ajuns că au crezut în Domnul Isus Cristos, ci, în plus, ele trebuiau - conform opiniei acestor predicatori - să se supună legii lui Moise. Desigur acesta constituia un atac frontal la adresa harului lui Dumnezeu. Adevărata evanghelie a harului ne învaţă că Cristos a terminat lucrarea necesară pentru mântuire prin moartea Sa pe cruce. Tot ce trebuie un păcătos să facă este să-L primească prin credinţă. În clipa în care au introdus în ecuaţie meritul omului sau faptele sale, nu mai este o lucrare a harului. Sub domnia harului, totul depinde de Dumnezeu, şi nu de oameni. Dacă punem condiţii, atunci nu mai este harul lui Dumnezeu, ci o datorie. Dar ştim că mântuirea este un dar; că nu poate fi meritată sau câştigată.