Cu această ocazie misionarii au numit de asemenea presbiteri în fiecare Biserică. În legătură cu aceasta, se impun mai multe observaţii:
1. Presbiterii din Noul Testament erau oameni evlavioşi şi maturi, care îşi exercitau rolul de conducători spirituali în biserica locală. Ei mai sunt numiţi şi episcopi şi supraveghetori.
2. În Cartea Fapte, presbiterii nu au fost numiţi odată cu înfiinţarea unei biserici, ci abia atunci când apostolul a vizitat din nou bisericile acestea. Cu alte cuvinte, în intervalul de timp scurs între cele două vizite cei pe care Duhul Sfânt i-a făcut presbiteri au putut să iasă la iveală.
3. Presbiterii au fost numiţi (desemnaţi) de către apostoli şi delegaţii lor. În acest timp, nu fusese încă redactat Noul Testament, care să poată da instrucţiuni explicite în legătură cu calităţile necesare, dar ei au putut selecta oameni care întruneau cerinţele spirituale.
4. În epoca actuală nu avem apostoli care să desemneze presbiteri. Dar avem la 1Timotei 3 şi Tit 1 calităţile pe care trebuie să le întrunească presbiterii. Prin urmare, fiecare adunare locală ar trebui să evidenţieze pe acei oameni din rândul ei care întrunesc cerinţele lui Dumnezeu ca păstori ai oilor.
După ce Pavel şi Barnaba s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat pe credincioşi în mâna Domnului. Ni se pare extraordinar faptul că adunările au putut fi înfiinţate într-un interval atât de scurt de timp, că au putut primi învăţătură un timp atât de scurt din partea misionarilor, şi totuşi au făcut paşi atât de frumoşi înaintea Domnului, funcţionând ca biserici autonome. Răspunsul la nedumerirea noastră îl găsim, în ultimă instanţă, în extraordinara putere a Duhului Sfânt al Lui Dumnezeu. Dar, puterea s-a arătat în viaţa unor oameni ca Pavel şi Barnaba. Pretutindeni pe unde mergeau ei exercitau o influenţă extraordinar de mare pentru Dumnezeu. Oamenii îşi dădeau seama că viaţa lor era străbătută de realitate. Propovăduirea lor publică era dublată de însăşi pilda vieţii lor şi influenţa acestei mărturii duble era incalculabil de mare.
Versetele 21 la 23 ne oferă modelul de lucru al apostolilor: propovăduirea Evangheliei, instruirea convertiţilor şi înfiinţarea şi consolidarea de biserici.