Lucrarea de consolidare a constat din întărirea sufletelor ucenicilor şi statornicirea creştinilor în credinţă, prin instruirea lor din cuvântul lui Dumnezeu. Pavel a descris acest proces la Coloseni 1:28,29: „Noi îi avertizăm pe toţi cei pe care-i întâlnim şi-i învăţăm pe toţi câţi putem, tot ce ştim despre El, pentru ca, dacă este posibil, să-i putem aduce pe fiecare om la deplina sa maturitate în Cristos Isus. În vederea acestui lucru muncesc eu tot timpul, cu toată tăria pe care mi-o dă Dumnezeu" (tradus după JBP).
În al doilea rând, ei i-au îndemnat să stăruie în credinţă - îndemn cât se poate de nimerit, având în vedere valul de persecuţii ce făcea ravagii pe vremea aceea. Acest îndemn este însoţit de atenţionarea că în împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. Asta se referă la împărăţia lui Dumnezeu în aspectul ei viitor, când credincioşii vor împărtăşi slava lui Cristos. Cineva intră însă mai întâi în împărăţia lui Dumnezeu prin naşterea din nou. Persecuţiile şi necazurile nu au însă valoare mântuitoare. Dar celor care intră în împărăţia lui Dumnezeu prin credinţă în vremea de acum li se promite că drumul spre slava viitoare este presărat cu necazuri. „...dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El" (Romani 8:17b).