Misionarii nu se gândeau prea mult la siguranţa lor personală, după cum reiese din faptul că după ce au propovăduit Evanghelia în Derbe, s-au întors la LISTRA, scena împroşcării cu pietre a lui Pavel. Asta ilustrează ceea ce s-a numit „puterea înzdrăveniri rapide".
Deşi Timotei nu este menţionat aici, e posibil ca el să fi fost mântuit în această perioadă, prin propovăduirea lui Petru. Când a vizitat apostolul din nou Listra, Timotei era deja un ucenic şi încă unul stimat de fraţi (Fapte 16:1,2). Dar faptul că Pavel l-a numit mai târziu copilul său adevărat în credinţă (1Timotei 1:2) nu înseamnă neapărat că Pavel este cel care l-a adus la Cristos. S-ar putea să fi fost un „copil adevărat" prin faptul că a urmat pilda de vieţuire şi slujire lăsată de Pavel.
Când s-a terminat lucrarea lor de la Listra, misionarii au vizitat din nou ICONIA şi ANTIOHIA din Pisidia, unde fuseseră înfiinţate deja biserici. Scopul urmărit de ei cu acest prilej a fost de a cimenta lucrarea începută anterior. Ei nu s-au mulţumit niciodată doar să predice Evanghelia şi să câştige suflete pentru Mântuitorul. Pentru ei aceasta nu constituia decât începutul, lucrarea iniţială fiind urmată de o consolidare a credincioşilor în credinţa lor cea mai sfântă, în special prin predarea adevărului despre Biserică şi importanţa ei în programul lui Dumnezeu, aşa cum arată Erdman:
Un program misionar bine alcătuit va avea ca scop înfiinţarea pe câmpul de misiune a unor biserici auto-guvernate, auto-susţinute şi auto-propagatoare. Acestea au fost ţelul şi practica de lucru a lui Pavel.