La început Barnaba şi Pavel nu şi-au dat seama ce intenţii are mulţimea, pentru că nu înţelegeau dialectul vorbit în Liconia. De îndată ce au înţeles misionarii că oamenii erau gata să li se închine ca unor zei, şi-au sfâşiat hainele în semn de protest şi întristare. Apoi au alergat în mijlocul oamenilor, avertizâdu-i pe un ton cât se poate de serios de pericolul unui gest atât de necugetat. Departe de a fi zei, ei erau oameni cu aceeaşi fire ca şi liconienii. Singurul ţel urmărit de ei era de a le aduce vestea bună, potrivit căreia oamenii trebuie să se îndepărteze de idolii lor fără viaţă şi să se apropie de Dumnezeul cel viu.