De îndată ce Pavel i-a poruncit omului să se ridice în picioare, acesta a sărit în sus şi a început să umble. Întrucât miracolul a fost săvârşit pe faţă şi întrucât Pavel a atras, negreşit, atenţia multor oameni, prin faptul că a vorbit cu glas tare, oamenii au fost foarte impresionaţi. De fapt, s-a creat chiar o mişcare populară, în cadrul căreia oamenii au voit să li se închine, considerându-l pe Barnaba: Zeus, iar pe Pavel: Hermes (aceste nume greceşti apar în textul original. Traducerea King James de la 1611 foloseşte termenii Jupiter şi Mercur - termeni mult mai cunoscuţi din latină pentru aceşti zei). Oamenii aceştia realmente au crezut că zeii le-au făcut o vizită în persoana celor doi misionari. Nu se ştie din ce cauză, pe Barnaba l-au considerat zeul principal. Iar pentru că Pavel fusese cel care rostise mesajul, pe el l-au desemnat drept Hermes, solul lui Zeus.