Dându-şi seama că Sergius Paulus căuta sincer adevărul şi că vrăjitorul era un duşman al adevărului, Saul l-a mustrat pe vrăjitor pe faţă, în termeni cât se poate de tranşanţi. Şi pentru ca nu cumva cineva să creadă că Saul acţiona în firea veche, se afirmă explicit în textul biblic că era umplut cu Duhul Sfânt în acest timp. Aţintindu-şi ochii asupra vrăjitorului, Saul l-a acuzat pe acesta că e plin de toată viclenia şi de toată răutatea. Pe Saul nu l-a impresionat faptul că vrăjitorul se numea Bar-Isus. Şi astfel i-a smuls masca de pe figură, dându-i numele care i se potrivea cu adevărat: fiu al diavolului. Vrăjitorul era un vrăjmaş al oricărei neprihăniri, ce nu înceta niciodată să denatureze adevărul lui Dumnezeu.