Acolo au întâlnit un profet fals şi vrăjitor, pe nume Bar-Isus (care înseamnă Fiul lui Isus sau al lui Iosua). Nu se ştie în ce împrejurări vrăjitorul acesta a ajuns să aibă legături strânse cu Serbius Paulus, proconsulul (în versetul 7 din traducerea KJV Sergius Paulus este numit „adjunct", dar mai corect e să spunem că el purta titlul de „proconsul" (NKJV). Luca demonstrează o cunoaştere aprofundată a denumirilor purtate de slujbaşii imperiului roman în această perioadă. Prin urmare, în greacă el îi numeşte pe magistraţii de la Filipi: strategoi, în latină praetori (Fapte 16:20) şi i-a identificat pe ofiţeri cu titlul de rhabdouchoi - în latină: lictori. La 17:6 îi numeşte corect pe mai-marii de la Tesalonic: politarhi (17:6), pe când la Efes Luca face distincţia importantă că aceştia se numeau asiarhi (19:31).

„Toţi aceştia erau reprezentanţii autorităţilor locale (ale stăpânirii romane), din diverse oraşe - guvernatorul roman sau proconsulul fiind mai mare peste ei în fiecare provincie. Aşadar, prin faptul că Luca redă corect titlul fiecărui slujbaş din toate cetăţile acestea demonstrează o cunoaştere profundă a temei de care se ocupă şi acest semn distinctiv de mare acurateţe a scrierilor sale are darul de a ne spori încrederea în calitatea sa de istoric fidel" - C. E. Stuart) roman sau oficialul cu cel mai înalt rang de pe insulă. Acest om este descris ca fiind „înţelept" (sau „inteligent"). Când omul acesta i-a chemat pe Barnaba şi Saul la el, pentru a primi învăţătură din cuvântul lui Dumnezeu, vrăjitorul a încercat să intervină, acţionând probabil la inspiraţia Satanei, pentru a pune beţe în roate Evangheliei.

În versetul 8 numele vrăjitorului este redat drept Elima, care înseamnă „înţelept" sau „mag". Desigur, numai înţelept nu era acest om.