Dar lucrurile nu se opresc aici. Pavel putea vesti acum şi deplina îndreptăţire sau justificare faţă de toate lucrurile - ceea ce legea lui Moise nu putea oferi niciodată.
Justificarea este actul lui Dumnezeu prin care El îi socoteşte sau declară neprihăniţi (drepţi) pe acei păcătoşi nelegiuiţi care Îl primesc pe Fiul Său ca Domn şi Mântuitor. Este un act juridic, ce are loc în mintea lui Dumnezeu, şi prin care păcătosul este absolvit de orice acuzaţie sau pâră adusă împotriva sa. Dumnezeu poate pe drept să-l achite pe păcătosul vinovat, datorită faptului că pedeapsa pentru păcatele sale a fost pe deplin satisfăcută sau achitată prin moartea substituţionară a Domnului Isus Cristos pe cruce.
La prima lectură, s-ar putea înţelege că legea lui Moise putea oferi justificare (absolvire) de unele lucruri, dar că prin Cristos o persoană ar putea primi justificarea de multe alte lucruri. Numai că nu asta ne învaţă deloc versetul acesta. Legea nu putea justifica sau îndreptăţi pe nimeni. Ea nu putea decât să condamne. Ceea ce spune Pavel aici este că prin credinţa în Cristos un om poate fi îndreptăţit de toate acuzaţiile şi învinovăţirile care i s-ar putea aduce vreodată - absolvire pe care n-o putea asigura niciodată legea lui Moise.