În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea buştean, păzit straşnic de doi ostaşi. Cineva a numit somnul lui adânc „triumful credinţei." Probabil că el şi-a amintit promisiunea Domnului potrivit căreia el va trăi până la bătrâneţe (Ioan 21:18), şi astfel ştia că Irod nu putea să-l ucidă înainte de vremea rânduită. Deodată a apărut un înger al Domnului, inundând celula de lumină. Bătându-l pe Petru uşor în coastă, îngerul i-a poruncit să se scoale degrabă.
Imediat cătuşele i-au căzut de pe mâini. Apoi, în propoziţii scurte şi concise, îngerul i-a spus lui Petru să se îmbrace, să-şi lege încălţămintele, să-şi pună mantaua pe el şi să-l urmeze. Deşi era încă buimac, Petru l-a urmat pe înger, trecând de prima şi a doua strajă a temniţei. Când au ajuns la poarta de fier, aceasta s-a deschis de la sine, ca şi când ar fi fost acţionată de o celulă electrică. Abia după ce au parcurs o stradă a oraşului şi îngerul a dispărut, şi-a revenit Petru, dându-şi seama că nu este un vis, ci că Domnul l-a izbăvit în chip miraculos din mâna lui Irod şi a iudeilor.