Au fost propuse numele a doi bărbaţi care întruneau cerinţele specificate mai sus: Iosif... numit şi Iust şi Matia. Care dintre ei trebuia ales? Apostolii au încredinţat problema în mâna Domnului, cerându-I Lui să le descopere pe care trebuie să-l aleagă. Apoi au tras la sorţi şi Matia a fost indicat drept succesorul nimerit al lui Iuda, care se dusese unde îi era locul, adică în pierzare veşnică.
Două întrebări se ridică în mod inevitabil în acest punct:
1. Au procedat ucenicii corect când l-au numit pe Matia? Trebuia ei oare să fi aşteptat până când Dumnezeu avea să-l ridice pe apostolul Pavel să completeze postul de apostol rămas vacant?
2. A fost oare corect ca ei să tragă la sorţi pentru a discerne voia lui Dumnezeu?
Cât priveşte prima întrebare: nu se consemnează nimic din care să reiasă că ucenicii ar fi procedat greşit. Ei stăruiseră multă vreme în rugăciune; căutaseră să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, Scriptura; şi se pare că erau uniţi într-un singur cuget cu privire la alegerea unui succesor pentru Iuda. Mai mult, misiunea lui Pavel a avut un caracter cu totul aparte faţă de cea a celor doisprezece şi nu se face nici o sugestie că el ar fi încercat să-l înlocuiască pe Iuda. Cei doisprezece fuseseră împuterniciţi de Isus pe pământ să predice către poporul Israel, în timp ce Pavel a fost chemat să slujească Neamurile, la care a fost trimis de Cristos, pe când Domnul Se afla deja în glorie.
Cât priveşte tragerea la sorţi, metoda aceasta de aflare a voii divine era recunoscută de Vechiul Testament: „Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul" (Proverbe 16:33).
Se pare că alegerea lui Matia prin tragere la sorţi a fost aprobată de Domnul, deoarece apostolii au fost numiţi după aceea cu cuvintele: „cei doisprezece" (vezi Fapte 6:2).